| 1.
|
ÎMPOTRIV'I, împotrivesc, vb. IV. Refl. A nu fi de acord, a sta, a fi, a se pune împotrivă; a se opune. - Din împotrivă.
Sursă
: DEX'98
(16253)
- valeriu |
| |
| 2.
|
ÎMPOTRIV'I vb. 1. a se opune, (pop.) a se încontra, (înv. si reg.) a se potrivi, (înv.) a se împoncisa, a se încurmezisa, a se semeţi. (S-a ~ acestor măsuri abuzive.) 2. v. rezista. Sursă
: Sinonime
( 188791)
- siveco |
| |
| 3.
|
împotriv'i vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. si 3 pl. împotriv'esc, imperf. 3 sg. împotrive'a; conj. prez. 3 sg. si pl. împotrive'ască
Sursă
: DOR
(255041)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE ÎMPOTRIV//'I mă ~'esc intranz. 1) A opune rezistenţă. ~ dusmanului. 2) A fi împotrivă; a nu cădea de acord, ripostând; a se opune. Se ~este oricărui abuz. /Din împotrivă
Sursă
: NODEX
(339702)
- siveco |
| |
|
|